Weekendul asta ne-am hotarat, fara prea multa tragere de inima(dupa tentativa nu prea reusita de weekendul anterior), sa profitam de sansa oferita de dl. Dinu si sa participam la initierea din Cheile Turzii.
De vineri seara mi se instalase cu incapatanare un ghem in stomac, care cu greu m-a lasat sa adorm. Sambata dimineata am reusit sa fim putin mai relaxati, drumul pana in chei fiind parcurs pe nesimtite datorita lui Alin si Bogdan, care formeaza un cuplu plin de o molipsitoare voie buna.
Cheile pareau mai impunatoare acum, decat in urma cu cativa ani, cand le vedeam cu ochi de turist. Ajunsi la baza Scolii Turdene am aflat cateva notiuni si principii de baza ale alpinismului de la domnul Dinu. Dupa ce Dia si Razvan au facut mansa echipata de domnul Dinu, a venit si randul meu. Chiar daca pentru majoritatea, Scoala Turdeana e ca o plimbare, pentru mine a fost putin mai mult de atat , dar pana la urma am ajuns in regrupare. Si Diana a reusit sa-si invinga frica de inaltime, si sa faca acea mansa.
Apoi, cu multa rabdare, timp de aproape vreo 2 ore, domnul Dinu a stat in regrupare pentru

a ne invata pe rand pe fiecare sa coboram in rapel.

Felicitari Razvan pentru parcurgerea primului traseu. Multumim Dia pentru incurajari si inca o data multumim domnule Dinu pentru rabdarea cu care ne-ati indrumat primii pasi in catarare. Speram ca data viitoare sa fim mai bine pregatiti fizic.
In concluzie, am avut parte de o sambata superba, in care am avut ocazia sa intrezarim o alta fata a muntelui, diferita de ce stiam pana acum, dar la fel de frumoasa. De asemenea am avut sansa sa cunoastem niste oameni care deja au inceput sa ne fie dragi.

Cateva poze, poate nu foarte reusite gasiti in Galerie